Neplecare

Străzile tale-mi vorbesc, Îmi spun povestea lor Inventează cuvinte pentru noi… Pentru ce n-am spus și-am simțit prea mult. Știu despre tăcerea noastră Și umplu golul neplecării cu speranța umbrei zărite. Simți? Ar putea fi gândul meu plecat să te caute… Străzile mele scriu si visează Umbre de suflete-n iubire. Au poezia lor, Aștern versuri, […]

M din viaţa mea…

M de la Minunea ce-nmugureşte-n Mulţumire… M ca Marea cea dulce ce-mi Mişcă orice simţ aş avea, M ca o Muzică ce stă Mărturie sufletelor noastre fragile… M ca Mâna Mamei ce Mângâie viaţa. M de la gustul Mierii pe buzele tale. M ca un Miracol ce Mişcă Materia si fiinţa… Mirosul de Măr verde […]

Verde

Mi s-au încurcat visele cu tine, Şi nu le mai visez bine. Oare cum să fac să te repun între coordonatele mele de vise? Măcar pe acolo pe la sfârşit Să mă trezesc cu tine dimineaţa Pe-o încheietură Sau în ureche. Să te păstrez în formă de vis Printre cuvintele poeziei Ce-mi stă azi pe […]

Copil ce-am fost

Din ochii tăi ţâşnesc versuri Albastre, Cu gust de copilărie. Din gura ta se deapănă depărtările mării şi multele feluri în care-am iubit-o. Unde se opreşte poemul celui mic, şi-ncepe poezia celui mare? Lumi imaginare-ţi îmbracă încheietura inimii, Trăgând înapoi clipe întepate pân-la sânge de iubire. Care-i povestea copilului ce-ai fost? A primului iubit? Care-i […]

Forme

Ţurturi din lumină se-adună strângând în pumni Vise de zapadă. Dă-l jos pe cel din colţul sufletului, Simt că-o să-ti cadă drept în inimă, Sângerând până la vară… Inima mea are formă de soare roşu Zărit printre gene într-o dimineată geroasă. Prin aburul trenului am recunoscut forma De roşu a inimii mele, Unde au înghetat […]

Suflete

Din linistea adanca a proprii mele fiinte Ce acopera nelinisti sangerande si boli trecute parca, Se aude incet ca o poveste de Craciun spusa-ntr-o noapte, Inima ta batand in mine. M-am speriat. Dintr-odata aveam doua inimi. Incep sa numar. Am patru ochi, patru plamani-ai tai respira inca prin mine. E-o fericire ce ma cuprinde de […]

Iarna ta

Departarea albastra, de-i marea sau zapada doar, E ochiul tau magic Ca un magnet ce rascoleste-n ura. Lumina asta mov de-apus Ce-asterne pe zapada boala e umbra ta scobind-n sufletu-mi o iarna cruda fara de cuvinte. Aduni singuratati in bulgare de inima Si crezi ca-i bine cand esti la caldura Dar uita-te, uita-te spre mare […]

Visul nu-i niciodată banal…visul e poezia personală a fiecăruia dintre noi…şi adună în el speranţă, magie, dorinţă, miracole, fericiri….visele ne dau magia de care fiecare avem nevoie pentru a completa realitatea existenţei noastre. Eu cred ca toţi oamenii visează, poate unii doar în somn, unii cu ochii deschişi, unii îşi planifică viitorul (şi ăstea tot […]

Fericiri

când sunt una cu apa ce respiră-n mine când simt mâna lui în mâna mea pe stradă ochii închişi jocul cu singuratatea cerul întins la apus aşteptarea seara de vară în lumi paralele baloane de sapun zborul-bicicletă când dansez când descopar un cântec nou şi am impresia că e numai al meu poezia recitită a […]

Ceartă

În jurul nostru se sparg cuvinte-n toamnă şi se-mbracă Întunericul în soare. Se plânge de mine pământul Că n-am rădăcini prin el. Mă strigă cu foşnet de oameni, Să mă îmbrace în frunze vii Să mă adoarmă prin el Cu braţe de suflet şoptite de uitare. Mă reclamă azi cerul Că mi-au crescut prea sus […]